H Gasca cu gat rosu

O rasa superba

Gasca cu gatul rosu (Branta Ruficollis) - o specie pe cale de disparitie

Gasca cu gatul rosu, cea mai mica si compacta dintre gaste, reprezinta una dintre cele mai rare specii de gaste salbatice din lume, fiind dependenta de zonele umede si agricole. Aceasta face parte din genul Branta, familia Anatidae �i este asemanatoare, ca inrudire, cu gasca brent (Branta bernicla). Are penajul cu cel mai frumos colorit intalnit in randul exemplarelor din familia ei. Obrajii, gatul si partea anterioara a pieptului sunt caramiziu-aprins. In rest, penajul este intunecat, tivit cu dungi sinuoase, albe. Ciocul cenusiu este mult mai mic in comparatie cu al altor specii de gaste. Picioarele sunt tot de culoare cenusie, iar coada este neagra. Pasarile tinere prezinta aceleasi desene, mai slab evidentiate si colorit asemenator si sunt greu de distins intre carduri. Bataile aripilor sunt scurte si repezi, intocmai ca la celelalte rate. Primele concentrari de pasari au fost raportate in 1979 in complexele Shabla si Durankulak.

Gastele cu gatul rosu isi petrec perioada de inmultire in regiunile arctice, in tundra Siberiana, de la raul Ob in est, pana in jurul peninsulei Taimir. Se stabilesc, cu precadere, langa cuiburi de pasari de prada mari (ca vulturul pelegrin), protejandu-se astfel de pradatori, ca vulpea arctica. In Romania apare doar la sfarsitul lunii octombire si poate fi observata pana in luna martie. Principalul sit pentru migratie si pentru iernat a peste un milion de pasari din nordul Europei il constituie Dobrogea. Durata medie a iernatului este de 71 zile (>1000 pasari) si 42 zile (>10.000 pasari) cu variatii anuale intre 27-85 zile (>1000 pasari) si intre 15-89 zile (>10.000 pasari). In urma numaratorii de iarna de la inceputul lunii ianuarie 2008, au fost identificate 15000-16000 de exemplare, fata de aprox. 30.000 in perioada 2006-2007, iar numarul acestora este in continua scadere, principala cauza fiind braconajul. In prezent, peste 80-90% din populatie se concentreaza in aproximativ 5 situri, insa in ultimii 50 de ani pasarile si-au schimbat total locatia pentru iernat.

Autoritatile incearca sa ia masuri pentru protejarea speciei prin organizarea de worshop-uri (“Imbunatatirea conditiilor de iernat al gastelor la Techirghiol”, tinut la Constanta), seminarii (organizate de SOR si RSPB, consacrate protectiei internationale a gastei cu piept rosu). In anul 2007, aceasta pasare a fost inclusa in Lista Rosie a IUCN, fiind declarata specie periclitata.

In prezent problemele cu care se confurnta specialistii si in care informatia este precara sunt legate in special de: ratele de supravietuire, impactul vanatului, migratiile zilnice si sezoniere, hranirea si ecologia comportamentala.